Copii cu autism

FORUM INFORMATIONAL PENTRU RECUPERAREA COPIILOR CU AUTISM
 
AcasaAcasa  PortalPortal  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 voi v-ati ingrijora?

In jos 
AutorMesaj
ilink



Mesaje : 4
Data de inscriere : 20/12/2012

MesajSubiect: voi v-ati ingrijora?   Joi 20 Dec 2012 - 6:25

Buna, e prima oara cand scriu la voi. Ma numesc Ilinca, am 2 baieti, de 2 ani si 11 luni, respectiv 5 luni.Scriu deoarece sunt ingrijorata in legatura cu cel mare, pe care il banuiesc de tsa, cel mai probabil de un asperger. Va povestesc imediat despre el, dar, inainte, am 3 mari neclaritati (si am frunzarit netul multisor inainte sa intreb):

1. autismul/asperger-ul e degenerativ? Adica nediagnosticat/fara terapie SE INRAUTATESTE sau ramane unde e acum, la manifestarile de acum?

2. prezenta jocului simbolic (complex, incluzand alte persoane si jucarii si pe sine in scenarii destul de complexe) exclude tsa? (asa mi-a spus o mama de copil autist)

3. un scor f bun la testul portrage (varsta mentala peste cea cronologica, inclusiv la socializare , si iq 129) exclude tsa?
mie personal intrebarile mi s-au parut "prea usoare", adica nu evidentiau deloc pb cu care ne confruntam... dupa test imi iese un mic geniu care se descurca in toate,in practica am ceva dubii...

Acum sa va povestesc despre C:
- 2 ani si 11 luni
- doar 2 vaccinuri (cele din maternitate)
- alergic la cazeina (dieta de excludere inceputa abia la 2 ani, odata cu analizele de lab, desi simptome - eczeme atopice si reflux/colici - au existat de la cateva luni)
- agitat peste medie (zic eu); somn ff agtat pana la dieta fara cazeina (uneori si acum se trezeste urland din somnul de pranz)
- tantrumuri puternice
- limbaj dezvoltat normal, bagaj lingvistic peste medie (nu doar cf portrage ci vad in jur alti copii), pune intrebari, da explicatii, foloseste prepozitii (sub, langa, pe etc), vb cu fraze, povesteste din trecut... CU O EXCEPTIE: pe cat de spontan a inregistrat tot (eu am mers pe ideea imitatiei libere, niciodata nu l-am corectat la limbaj), pe atat de dificil ii este sa asimileze NOTIUNEA DE EU. Se refera la sine prin nume propriu "C face", la mine "mama face" etc. De o luna, de cand mi s-a infiripat teama de autism, IL CORECTEZ CONSTANT SI EVOLUEAZA EXTREM DE GREU (corecteaza automat si declinarea, dar numai corectat, fff rar spontan. El zice "c merge", eu il intreb "cineee?" el: "eu merg". De unde eu deduc ca e pb de NOTIUNE, nu doar de limbaj). La orice altceva ar fi prins muult mai usor...
- socializarea: e principla mea pb. Nu se joaca cu copii. Nu doreste (decat extrem de rar) sa mearga la alt copil/sa primeasca vizita altui copil. Daca e sa aleaga un loc de joaca, cere explicit: "mergem unde sunt mai putini copii". daca e impins neintentionat in parc, desi nu se loveste, plange disperat, tipand. Daca ajunge oarrecum fortat in compania unui copil CUNOSCUT SI NEINCISIV, ajung la un soi de joaca impreuna, desi al meu nu initiaza si e mereu usor anxios, "in garda".
- cu adultii straini reactioneaza la fel. E intrebat cum il cheama/ce face, intoarce capul/se intoare cu spatele. Inclusiiv cu pers cunosxcute, dar nu extrem de familiare. Niciodata nu arata unui strain ceva nu se adreseaza spontan unui strain, doar noua. Uneori, cand "adultul agresor' pleaca, il vad rasufland usurat si imi spune :"nu am vb cu x" (de unde deductia mea ca ar fi mai degraba anxios decat efectiv incapabil de comunicare?)
- pt ca E TOTAL ALT COPIL CU FAMILIA (=noi si bunicii). Rade, are contact vizual, cere sa fie luat in brate (dar si refuza imbratisatul daca il intrerup dintr-o activitate), VORBESTEEEEEEEEEE (ne "dispera" cat de mult vorbeste si intreaba si povesteste si impartaseste si-si imagineaza si vine sa ne traga de mana sa ne arate ce face etc. Cine-l vede in fam zice ca suntem nebuni ca ne facem griji. Dar in societate.....
- am mai sesizat ca e f anxios (maxim de anxios) cu persoanele la care "tine" (de ex, daca l-am pregatit o luna pt venirea lui mos craciun la sindicat.... cand a venit si l-a intrebat cum il cheama a raspund, speriat de tot.... NU! Dupa care a cantat un "mos craciun" intr-o stare de agitatie groaznica, invartind manutele si cu privirea pierduta, balmajind cuvintele. Cum a revenit langa mine, in public, a "prins glas" din nou, la modul normal). Din conra, un strain pe care il vee pt prima data are mai multe sanse sa scoata de la el o conversatie (exemplul del mai tragi-comic fiind o dna psiholog la care am mers pt aceasta "sociofobie" a lui... unde flacaul meu a ras, i-a raspuns, i s-a urcat in brate, i-a desenat.... si ea se mira daca nu avem NOI nevoie de ea. Dar in 99% din situatii NU e asa...
- cat e ff stresat (inclusiv can il cert eu mai dur - am scapari in care tip la el) are comportamentwe tip tic/autostimulare: baga degetele in gura, invarte mainile (ca un oi de morisca, nu fluturat) si ridica nevos dintr-un umar. O alta intrebare (nr 4) ar fi daca autostimularile astea apar doar in autism sau si in afara lui... asta in ideea in care si eu si, in special, fratele meu, le-am avut "pe fond de stress" in copilarie... si, totusi, nu suntem deloc nefunctionali social (om avea vreun asperger, da' o forma cu care avem relatii absolut ok)
- limbaj non verbal absolut normal cu noi, zerro cu strainii. Intelege clar emotiile dupa mimica.
- uitasem: cognitiv e iar normal, asta o spu sigur, convis.

Cam atat... va multuesc si sper ca ati avut rabdare sa urmariti... astept parerile voastre!
Sus In jos
gabi.b
Admin
avatar

Mesaje : 1246
Data nasterii : 14/10/1969
Data de inscriere : 30/07/2010
Varsta : 48
Localizare : ORADEA

MesajSubiect: Re: voi v-ati ingrijora?   Joi 20 Dec 2012 - 6:48

Buna mamica draga , trebuie sa-ti marturisesc ca te-ai informat foarte bine si ne-ai facut o descriere excelenta a copilului . Daca e sau nu Asperger , nu pot sa-ti spun si daca e, evolueaza fiecare in felul sau ...in functie de interventiile pe care le va primi . Are ceva semne as zice , faptul ca nu doarme bine , ca e speriat , ca nu socializeaza corect ar fi cateva semne ingrijoratoare . Faptul ca e supradotat nu exclude un diagnostic TSA , sunt foarte multi supradotati ..Ce as face in locul tau? Urgent cauta un psiholog bun , foarte bun chiar , daca e cineva care nu e familiarizat cu autismul s-ar putea sa nu observe nimic decat ca e destept , deci un psiholog in oras sau intr-un oras mai mare daca la tine nu este . Descrierea ta imi aduce aminte de o fetita din Cluj diagnosticata foarte tarziu la 7 ani , cu Asperger , foarte isteata , canta la pian , merge la scoala , toate au fost posibile datorita consecventei mamei sale care era convinsa ca fata are ceva cand era mica . Si ea vorbea intr-una , avea un vocabular elevat , avea frici , nu putea cobora scari , nu dormea ....
Sus In jos
http://www.autismbihor.ro
ilink



Mesaje : 4
Data de inscriere : 20/12/2012

MesajSubiect: Re: voi v-ati ingrijora?   Joi 20 Dec 2012 - 7:07

multumesc pt pimirea calda si pt sfat. eu nu la "supradotat" ma refeream (personal cred ca rezultatul asta al testului e ceva temporar, dat de decalajul (pozitiv) de dezvoltare fta de altii de varsta lui si e doar normal, nu "geniu"), ci la faptul ca INTR-UN FEL RELATIONEAZA CU NOI (absolut normal, ca si cu psihologul respectiv), si in total alt fel cu strainii. din exp voastra, u copil autist ar tb sa aiba pb inclusiv cu fam sau se poate si ca la noi, perfect ok in fam si perfect inadaptat social?

LE: ref la "nu putea cobori scari" - al meu fizic e fff "curajos", exploreaza SPATII noi, NU si persoane (arca pe aici citisem ca e sen rau ca odata intrat undeva, sa exloreze obiectele si nu oamenii. al meu asa face). nu se teme de catarat, inaltime etc (aici imi seamana :D), ci de oameni
Sus In jos
camel

avatar

Mesaje : 946
Data de inscriere : 31/07/2010

MesajSubiect: Re: voi v-ati ingrijora?   Joi 20 Dec 2012 - 7:34

pentru astfel de cazuri, la limita dintre tipic/normal si un diagnsotic de TSA (in special asperger) trebuie sa cautati un specialist capabil...care a vazut copii cu asperger si chiar a lucrat cu ei..altfel aveti sanse mari sa nimeriti la o persoana, obisnuita sa recunoasca doar un caz clasic de TSA, insotit de retard (cognitiv si lipsa limbaj sau limbaj nefunctional)+autostimulari+selectii alimentare+tantrum...iar in rest, mai ales daca prinde copilul in una dintre zilele lui bune, sa va spuna ca totul este in regula si sa va faca chiar sa va autoinvinovatiti, ca sunteti prea exagerati in temeri...si dupa 1-2-3 vizite la specialisti si astfel de raspunsuri si parintii au tendinta sa isi calce peste "al saselea simt" ca ceva nu este in regula si sa se simta usurati si sa accepte raspunsul care ii linisiteste

daca e totul ok cu copilul e foarte bine, ramaneti doar cu niste drumuri si timp pierdut

dar daca nu e ok, va mai trece 1-2 ani si semnele vor fi tot mai evidente, diferenta dintre el si ceilalti copii de varsta lui va fi de netagaduit...si atunci veti ajunge tot la pasul de a incepe terapia, doar ca veti regreta ca ati pierdut timp pretios si veti avea mult, mai multe de corectat

deci primul pas este sa gasiti un specialist cu adevarat capabil la care sa mergeti sa il evalueze...mai exact, din experientele mele de pana acum, se ajunge la un specialist "privat", care vine acasa sa observe copilul in mediul lui, o sa va supuna, pe voi ca parinti la un interviu complex, nu portage, sunt multe alte teste, exact pentru a determina daca are sau nu autism, nu neaparat coeficientul lui de dezvoltare cognitiva...il va testa pe copil in diverse jocuri, activitati, cerinte

ati intrebat daca ramane nediagnosticat ce se intampla in viitor....din ce am citit si din ce cunosc 3 cazuri reale...ii va fi foarte greu in mediul scolar, el va fi pe cognitiv mult inaintea colegilor, dar nu va fi acceptat in grup, caci nu va avea aceleasi interese cu ei, va fi un elev deranjant, care pune zeci de intrebari, de multe ori in momente nepotrivite, uneori ajungand sa fie transferat din scoala in scoala, autostimularile/stereotipiile se pot accentua, pot dispare unele, pot apare altele noi, la fel si fobiile/anxietatile

la adolescenta si in tineretea timpurie, apar depresii si ganduri suicidale sau scenarii horror, uneori fata de propria familie
la fel, ca la toti cei cu TSA, in adolescenta sunt sanse de 30% sa apara crize epileptice

nu vorbesc in calitate de specialist, am scris doar din ce am citit in diverse carti si duap cum am spus, cunoscand si 3 cazuri reale, un copil si doi adulti

eventual puteti scrie din ce localitate sunteti, poate sunt pe forum parinti care va pot indruma la un specialist cu care au colaborat si care este sau se deplaseaza in zona dvs.

_________________
http://david.gamara.ro
Sus In jos
ilink



Mesaje : 4
Data de inscriere : 20/12/2012

MesajSubiect: Re: voi v-ati ingrijora?   Joi 20 Dec 2012 - 7:52

multumesc. din iasi sunt

la mancare nu e (anormal de) selectiv
Sus In jos
anasperanta
Admin
avatar

Mesaje : 679
Data nasterii : 18/06/1974
Data de inscriere : 30/07/2010
Varsta : 44

MesajSubiect: Re: voi v-ati ingrijora?   Joi 20 Dec 2012 - 10:48

ilinca ,observ cateva "problemute"la baiatul tau...in privinta socializarii cu persoanele straine trebuie sa aveti rabdare chiar daca pare neinteresat,introdu-l peste tot printre oameni ,daca el intelege tot ce vorbiti incearca sa nu mai discutati problema lui ,sa va comportati ca si cum e ceva normal numai ca trebuie incurajat (ajutat)sa intereactioneze...si aspenger de ar fi gandesteste ca sunt multi oameni asa foarte destepti cu facultati care nici ei nu stiu ca au aspenger,pot duce o viata normala depinde de fiecare om cat de tare e atins de latura aceasta a autismului...stereotipiile trebuiesc tot timpul oprite si anxietatea fata de mos craciun sau alte persoane, la varsta aceasta mi se par normale si pentru un copil normal...
fetita mea e autista si totusi acum la 11 ani isi doreste foarte mult prezenta copiilor desi de mica intorcea spatele dupa 5 minute uita de ei,depinde de conjuctura in care e ,daca se canta se danseaza ea e prima printre ei,daca se merge la plimbare ii ia frumos de mana,ii cauta nerabdatoare...deci orice schimbare in bine poate aparea si nu se stie la ce varsta se va declansa partea buna a lucrurilor...noua ce ne ramane de facut e sa ii introducem in activitati frumoase...
sa nu te descurajezi...lupta ptr copilul tau .

_________________
Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai.
Sus In jos
http://autism.forumer.ro
ilink



Mesaje : 4
Data de inscriere : 20/12/2012

MesajSubiect: Re: voi v-ati ingrijora?   Vin 21 Dec 2012 - 4:11

multummesc ana pt... speranta :) si pt ca ai vb asa frumos de copiii nostri (a ta, al meu)

stereopii nu are, a avut ceva-ceva imediat dupa ce am nascut (obsesii pt mturat si reparat, au trecut de la sine rapid). Si tot acum mi-am amintit ca am omis sa spun ceva important, si anume faptul ca si autostimulre a apparut tot dupa fratior (inainte era extreeem de rar, doar la contactul cu cineva FOARTE incisiv). acum dispare spre zero in zilele in care maocuip mult de el si reapare in cele in care sunt mai ocupata cu cel mic si el sta mai mult in fata youtoube-ului :( (nu prea am de ales, varianta fara ar insemna 2 copii urland isteric, unul de nesomn, unul e lipsa de atentie. sta relativ putin, insa... max 15-20 min, in 2 reprize pe zi).

daca as fi sigura ca si el va interactiona normal odata introdus la gradinita (in toamna ne propunem sa incercam, tocmai ca sa-i mai "dam timp"), nu mi-as mai face griji deloc...

cu mos craciun da, exemplul a fost irelevant, adica intr-adevar si ulti copii normali se sperie de el/devion timizi. dar el e asa si cu pers pe care le-a tot vazut (dar la care tine - ave, de ex, o prietena maica, ea tine ff mult la cris si el la ea, mereu ma intreaba de ea, ce face, cand mergem la ea, daca o sa se bta cu zapada cu ea etc. eh, cand o vede... s-a terminat tot, boticul jos, raspunsuri printre dinti (sau deloc), spate intors etc. Sau, alt exemplu, ma joc cu el in parc "de-a semaforul. El merge pe trotineta si eu ii arat frunza "rosie", respetiv "verde". Intr-o zi era cu noi o cnostinta f apropatta cu fetita ei de aceeasi varsta cu cris... am insistat sa fie fetita "Semafor", dar al meu a refuzat hotarat, a vrut neaparat sa fiu eu. In general,, de fapt, ma solicita ffff mult - fratiorul de 5 luni e muult mai relaxant dp asta dv. Daca vorbesc uccineva, imediat vine/se baga/imi atrage atentia/cere sa plecam.... de ex, daca am ceva de discutat cu vreun client cu care ma intalnesc - eu lucrez acasa si vand produse pe cont propriu - copilul meu repeta "mi-e foame" continuu cat vorbesc cu omul. dupa care, minune...foamea dispare...).

si inca ceva mi-a atras atentia la rasp tau: al meu nu "uita" de copiii din jur. Nu e "in lumea lui", din contra, e mereu "in garda" daca sunt copii in imediata apropiere. Totul mi s-a parut ca a inceput pe la 2 ni ai lui, cand a intratintr-un tobogan cu tub aglomerat si... nici acum nu stiu ce s-a intamplat, dar el si o alta fetita mai mica au iesit tare socati, iar fetita arata tatalui ei spre un baiat mai mare. Al meu nu i-a zis niciodata ce le-a facut ala (acu nah, ce a putut sa le faca in cateva secunde... cel mult i-a speriat/imbrancit). cwert e ca de atunci al meu nu s-a mai bagat in niciun tobogan cu tub cu alti copii odata (o perioada s-a temut de ele si singur fiind). Apoi a inceput sa se teama de orice copil. Tocmai dat fiind incidentul (si inca vreo 2 similare prin parcuri), nu am dat initial importanta chestiunii... dar totusi... a trecut 1 an de atunci......

edit: imi cer scuze pt scris, sunt pe fuga cu cel mic in brate
Sus In jos
anasperanta
Admin
avatar

Mesaje : 679
Data nasterii : 18/06/1974
Data de inscriere : 30/07/2010
Varsta : 44

MesajSubiect: Re: voi v-ati ingrijora?   Vin 21 Dec 2012 - 6:13

da.. "uita" fetita mea, adica era intra intr-o lume a ei ...cu toate ca eu mi-am dat seama ca ea era constienta de prezenta lor, caci de multe ori daca grupul de copii (2-3 )se muta in alt loc, ea se ducea dupa ei...dar nu stia sa intereactioneze cu ei decat cateva zambete scurte de bucurie, la solicitarea mea o puneam sa ii pupe si iarasi intra in lumea ei...
daca nu are stereotipii cris...e foarte bine...
eu mai un baiatel acum e mare are 17 ani sanatos...sa stii ca nimeni nu putea sa se apropie de el cat era bebe nici macar sa ii ridice sau sa il schimbe de pantaloni daca facea pipi pe el (nu imi permiteam pampersi),decat eu si o vecina care era mai apropiata,tot asa se baga in vorba nu ma lasa sa vorbesc ma striga tot timpul "mama ,mama"..pe cine nu agrea nu accepta,putea fi mamaia ,tataia oricat de frumos iar fi vorbit si alintat nu aveau succes...era el asa mai uracios cat era mic ...acum e mare si ii place sa i se dea atentie de orice fel,nu mai e probleme...
eu zic sa nu iti faci griji inca...mai vorbim despre copii ori de cate ori e nevoie...ei sunt dragostea noastra asa cum sunt ...si mergem mai departe cu "speranta"

_________________
Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai.
Sus In jos
http://autism.forumer.ro
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: voi v-ati ingrijora?   

Sus In jos
 
voi v-ati ingrijora?
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Copii cu autism  :: Sa ne cunoastem. :: Jurnalul copilului meu. :: Intrebari necesare pentru copil.-
Mergi direct la: